Argintarul

„Și el se va așeza să lămurească și să curețe argintul ”(Maleahi 3:3)
      Aceste cuvinte m-au tulburat. Ce face argintarul?
      În procesul de rafinare al argintului, meșteșugarul trebuie să țină bucata de metal chiar în mijlocul flăcării, acolo unde căldura este mai puternică, pentru a arde toate impuritățile, chiar și cele invizibile cu ochiul liber, ascunse adânc în corpul metalului. Argintarul trebuie să se așeze într-un anume fel în fața focului și să privească mereu metalul prețios, să nu-și dezlipească ochii de pe el, cât timp îl ține acolo în foc. Aceasta pentru că dacă argintul este ținut în foc chiar și o secundă mai mult decât este necesar, se topește cu totul, alunecă și se pierde definitiv. Secretul: „argintul e curat și trebuie scos din foc când argintarul își poate vedea fața oglindindu-se curat în el”.
      Dacă sunt perioade în viața noastră când simțim focul, când suntem năpădiți de necazuri și îndoieli despre care credem că nu se vor termina niciodată, să ținem minte că suntem asemenea bucății de metal prețios, suntem cu totul în mâinile Domnului. <!--more-->El nu-și dezlipește nicio clipă ochii de pe noi și ne păzește cu mare atenție, așteptând momentul binecuvântat când va putea să-și vadă Chipul din inima fiecărui dintre noi.        (<strong>de Maria Bureţa</strong>)

Întrebări şi răspunsuri

Î: Cum este Dumnezeu dragoste, când îngăduie toate nenorocirile din lume?
De ce îngăduie El suferinţa?

R: Înainte de căderea în păcat nu a existat nici moarte, nici suferinţă, nici durere sau altceva din ceea ce ne provoacă astăzi aşa de multe probleme. Dumnezeu a creat totul în aşa fel încât omul să poată trăi în condiţii ideale. Alegând liber, omul a mers pe căile Lui proprii, care l-au îndepărtat de Dumnezeu. De ce ne-a dat Dumnezeu o aşa întinsă rază de libertate, nu putem explica.
Constatăm însă că cine se depărtează de Dumnezeu ajunge în nenorocire. Această experienţă amară o facem până în ziua de azi. Unii oameni sunt înclinaţi să arunce vina asupra lui Dumnezeu. Dar trebuie să ne gândim că nu Dumnezeu, ci omul este cauza. Dacă noaptea pe autostradă stingem farurile şi producem un accident, nu putem da vina pe constructorul maşinii. El a echipat din construcţie maşina cu faruri; dacă le stingem de bunăvoie, e numai treaba noastră. „Dumnezeu este lumină", şi dacă noi ne ducem în întuneric departe de El, nu avem voie să ne plângem de Creator, care ne-a creat totuşi ca să stăm în prezenţa Sa. Dumnezeu este şi rămâne un Dumnezeu al dragostei, căci a făcut ceva de neînchipuit: El Şi-a dat pe propriul Fiu ca să ne răscumpere din starea noastră de care ne-am făcut singuri vinovaţi.

Biruitori in Valea Dura

Text biblic: <strong>Daniel 3</strong>

În valea Dura se aflau mai multe personaje menționate în text: un chip de aur de 15 metri (60 coți) înălțime și de 1,5 metri (6 coți) lățime, un împărat păgân care își impunea respectul prin duritatea și asprimea poruncilor pe care le dădea și care nu-l avea ca dumnezeu pe Dumnezeul cel adevărat, armata de elită a împăratului din care fiecare ostaș era profesionist în a mânui armamentul de luptă, mulțimea de oameni și popoare de toate limbile și pe deasupra era și toată puterea întunericului prezentă acolo... pentru că în momentul când diavolului îi miroase a pradă, el face orice pentru a obține măcar un suflet.
si in asemnea conditii Șadrac, Mesac ȘI Abed-Nego <em>RĂMÂN ÎN PICIOARE ȘI NU SE LASĂ INFLUENȚAȚI DE CIRCUMSTANȚELE VASTE ȘI PERICULOASE ÎN CARE SE AFLAU!</em>
Cum au rezistat acești tineri în valea Dura și apoi în cuptorul aprins? În următoarele puncte vom observa trăsăturile de caracter ale lor:<!--more-->
1) <strong>Nu s-au temut de porunca unui muritor păgân</strong>
   Mai degrabă s-au temut de acel care poate ucide și trupul și sufletul și apoi să-l arunce în focul ghenei. Noi trebuie să ne temem de unul în Univers: de Dumnezeu (Psalmul  46:1-7, Eclesiastul 12:13-14)
2)<strong> Nu s-au lăsat influențați de mulțime</strong>
   Un cerc de prieteni greșit nu va face nimic altceva decât să te tragă în jos și să alunge prezența lui Dumnezeu din viața ta. Un proverb românesc spune: „Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești“. Mai bine să plece un prieten greșit din viața ta decât Domnul... pentru că atunci când îi plac Domnului căile cuiva, îi face prieteni și pe vrăjmașii lui. A nu te lăsa influențat de mulțime înseamnă a proceda ca Iosua când rostea cuvintele „Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24:15).
3) <strong>Au știut cine este Dumnezeul lor</strong>
   Au avut o relație personală și stabilă cu Dumnezeul lor. Actualizând situația: Și-au clădit relația cu Domnul zi de zi și nu numai duminică la biserică, iar relația personală cu Domnul se clădește pe genunchi.
4)<strong> L-au prezentat pe Dumnezeu ca un Dumnezeu capabil și Atotputernic</strong>
   Nu ai cum să ai o relație personală cu Dumnezeu și să taci atunci când ți se oferă posibilitatea să vorbești despre măreția și splendoarea lui Dumnezeu. Tinerii aceștia L-au prezentat pe Domnul ca fiind un Dumnezeu care poate să-i scape din mâna împăratului, însă nu au știut dacă El va vrea să o facă (Daniel 3:17-18). Dumnezeu i-a lăsat să ajungă până în cuptor ca să vadă dacă vorbele lor mari despre El sunt însoțite de faptele lor mari.
5)<strong> Au dovedit credincioșie și maturitate chiar și în fața morții</strong>
   Exemplu: în momentul când Petru s-a lepădat de Isus în faţa slujnicei a realizat că s-ar putea să-l coste ceva faptul că Îl cunoștea pe Domnul Isus, astfel că a dat înapoi, cu toate că Domnul Isus îi spusese dinainte că nu va cânta cocoșul și el se va lepăda de trei ori. Petru a fost omul care nu a rămas integru până la capăt... el a fost omul care a făcut promisiuni mari Domnului, dar de care până la urmă nu s-a ținut.
 
 Dumnezeu știe să nu rămână dator față de toți acei care îi rămân credincioși în orice circumstanță a vieții și nu dau înapoi atunci când trec prin greutăți și prin cuptoare.
Deci, dacă trăim pentru Domnul trăim și dacă murim pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim... NOI SUNTEM AI DOMNULUI!                               <strong> Predică susţinută de fratele Denis Roteliuc</strong>

Cine sunt protestantii? (partea a 2-a)

                    <em>... continuare din numărul precedent</em>

<strong>DE CE PROTESTANŢII INTERPRETEAZĂ BIBLIA PENTRU EI ÎNŞIŞI?</strong>
  Protestanţii spun că fiecare creştin este responsabil pentru viaţa lui spirituală, şi că fiecare poate înţelege Bibilia cu ajutorul lui Dumnezeu. Mai multe versete biblice arată că Dumnzeu însăşi ne învaţă dacă suntem voitori: 1 Ioan 2:27 spune: „Cât despre voi, ungerea, pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.”
Domnul Isus a spus în Ioan 6:45: „În prooroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.”
„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.”
Liderii bisericii pot să ne ajute să înţelegem Biblia, cred protestanţii, dar noi trebuie să fim cu băgare de seamă, din mai multe motive. În primul rând, Biblia arată multe cazuri în care liderii bisericii, intrepretau Biblia, aşa cum spune apostolul Petru în 2 Petru 2:1 „În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.”
Isus deasemena a spus că sursa erorilor este ignorarea Bibliei (Matei 22:29): „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” Biblia spune că noi ar trebui să judecăm ce oameni sunt, prin cuvântul lui Dumnezeu, Isaia 8:20: „La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.”
Acelaşi gând este confirmat în Noul Testament,<!--more--> unde Biblia prezintă iudei care obișnuiau să studieze Biblia pentru ei înşişi (Faptele Apostolilor 17:11) „Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.” Este interesant de observat că iudeii aceştia nici măcar nu erau Creştini, şi totuşi verificau încă odată în Biblie să vadă dacă Pavel dădea învăţături corecte.

<strong>DE CE MAJORITATEA PROTESTANŢILOR NU ÎŞI BOTEAZĂ BEBELUŞII?</strong>
 Cei mai mulţi protestanţi cred că bebeluşii merg automat în Rai, dacă mor.
 Deasemenea, ei cred că botezul, după cum arată Biblia, trebuie să fie ca şi o consecinţă a pocăinţei (Faptele Apostolilor 2:38).
Ca şi argument biblic folosesc textul din 2 Samuel 12:32, unde este descrisă moartea copilului regelui David. David a spus cu încredere că îl va vedea în Rai. Biblia spune că bebeluşii nu sunt conştienţi de ce înseamnă bine sau rău (Deuteronom 1:39). Romani 5:13 spune, „Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.” Domnul Isus a spus „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.” Matei 19:14.
  Protestanţii spun că nu există nici măcar un caz, în Biblie, de bebeluşi care să fie botezaţi, adăugând faptul că şi Domnul Isus a aşteptat până la vârsta de 30 de ani ca să fi botezat.
<strong>Articol cules de Carmen Puruşniuc
</strong>

Un dor de cer

                 de Daniel Colceru

Un dor de casă mă frământă
Un dor de-al cerului necunoscut
Un dor ca să-mi cunosc pe al meu Tată
Un dor de tot ce-i nevăzut.

Un dor de tot ce nu s-a mai văzut
Un dor de cer și nemurire
Un dor de tot ce e ceresc și sfânt
Un dor și-o flacără aprinsă.

Să văd acolo în cerul sfânt
Pe cel ce pentru mine odată
La nemurire a renunțat

Cine sunt protestantii? (partea 1)

Un Protestant este un creştin care aparţine uneia dintre bisericile creştine independente. Protestaţii, catolicii şi ordodocşii împărtăşesc aceeaşi credinţă esenţială despre creştinism, dar diferă în mai multe puncte de vedere. Protestanţii pun accentul pe autoritatea Bibliei şi dreptul fiecărei persoane de a o interpreta aşa cum o înţelege. Doctrina ordotoxă şi cea catolică pun mai multă valoare pe tradiţia bisericii şi învaţă că Biblia poate fi cel mai bine înţeleasă de către liderii bisericii. Cele mai multe diferenţe dintre aceste trei grupări religioase pot fi plasate în legea fundamentală a opiniilor.
Chiar şi cu diferenţele lor, pe de altă parte, toţii creştinii sunt de acord cu rugăciunea Domnului Isus în Ioan 17:  „Mă rog deasemenea pentru cei care vor crede în Mine prin mesajul lor, ca toţi să fie una...” În acest articol vei găsi câteva răspunsuri specifice la întrebări pe care le puteţi avea cu privire la diferenţele dintre biserica Protestantă, Catolică şi Ortodoxă. Dar mai întâi vom trece puţin prin istoria bisericilor protestante.

ISTORIA BISERICILOR PROTESTANTE
  Unul dintre primii reformatori a fost preotul şi teologul Jan Hus, din ceea ce noi ştim astăzi, ca fiind Republica Cehă, care a fost martirizat pentru credinţă în anul 1415. Hus a predicat importanţa Scripturii, care este mai valoroasă ca şi tradiţia.

Omul Lui Dumnezeu

„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor” [1 Corinteni 10:11]
 Când citesc despre faptele de seamă ale oamenilor lui Dumnezeu în Vechiul Testament, îmi arde inima în mine. Cauza numelui lui Dumnezeu apasă așa de mult pe inima acestor slujitori, și așa lucrări puternice făceau, că mintea majorității creștinilor de astăzi rămâne uluită.
Acești sfinți din vechime erau precum stânca în refuzul lor de a înainta fără cuvânt de la Domnul. Și plângeau și jeleau zile întregi datorită condiției decăzute din casa Lui...
Ezra a fost un om al lui Dumnezeu care a trezit întreg poporul său. Scriptura spune că Ezra era un om care avea mâna lui Dumnezeu asupra lui. Ezra a mărturisit că a fost „întărit de mâna Domnului, Dumnezeului meu, care era asupra mea" (Ezra 7:28). Cu alte cuvinte, Dumnezeu Și-a întins mâna, l-a cuprins pe Ezra și l-a transformat într-un om diferit.
De ce ar fi făcut Dumnezeu acest lucru cu Ezra? Doar în Israel erau sute de scribi la vremea aceea. Toți aveau aceeași chemare pentru a studia și explica oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu. Ce l-a făcut pe Ezra deosebit de ceilalți? Ce l-a determinat pe Domnul să-Și pună mâna Sa tocmai pe acest bărbat, și să-i dea sub stăpânire peste 50.000 de oameni pentru a reconstrui orașul decăzut al Ierusalimului?
Scriptura dă răspunsul: „Căci Ezra își pusese inima să adâncească și să împlinească Legea Domnului, și să învețe pe oameni în mijlocul lui Israel legile și poruncile” (Ezra 7:10). E simplu: Ezra a luat o decizie conștientă. El a hotărât mai presus de orice să se adâncească în Cuvântul lui Dumnezeu și să-i dea ascultare.

Traiectoria corecta

“Cu tot ce ai vin’ la Isus
La poale-i cazi
Şi rămâi supus”
Îmi doresc să aştern în faţa dumneavoastră câteva rânduri în acre aş dori să dezbat un subiect asupra căruia mă aplec cu multă emoţie. Nu este o temă inedită, am mai vorbit despre importanţa dedicării şi chiar rededicării nostre, dacă-mi permiteţi, în slujire.
Pe măsură ce trece timpul, se pare că în fiecare zi urcăm în trenul a cărui viteză nu o mai putem nici noi controla. Suntem cuprinşi de tot felul de activităţi şi evenimente. Am dori, parcă, să relizăm mai mult decât ne propunem; mai mult decât atât, ziua formată din 24 de ore se pare că ne este insuficientă. Facem tot ceea ce putem pentru necesităţiile noastre zilnice, dar devenim epuizaţi, lipsiţi de energie şi poate uităm lucrurile de cea mai mare importanţă, şi anume acelea ce ţin de sfera spirituală. Aş dori tare mult să nu mă înţelegeţi greşit; nu sunt împotriva acestor lucruri, din contră, personal, am o admiraţie deosebită pentru persoanele care se dedică profesional, însă ceea ce aş vrea să scot în evidenţă este faptul că trebuie să fim foarte atenţi – să ne îndeplinim misiunea ce ţine de responsabilităţiile pământeşti, însă să nu ne consumăm tot timpul şi energia în direcţia aceasta.
Nu ne putem dispensa de şcoliile, facultăţiile, locurile de muncă unde cativăm. Dar, cu toate acestea trebuie să ne găsim timp şi să ne străduim să folosim fiecare dintre noi talantul/talanţii ce ne-au fost încredinţaţi în sfera spirituală. În cele din urmă cu aceste rezultate vom rămâne; sunt singurele „perle” cu care ne vom prezenta în veşnicie şi care nu sunt efemere.
Versurile unei cântări, de altfel foarte dragi mie, spun în felul următor:

Inima iubitoare

Cheamă-ţi gândul la viaţă, cheamă inima ta,
Sparge sloiul de gheaţă, ce se-ntinde în ea,
Lasă Blânda Lumina s-ajungă-n locul întunecat,
În adâncul de inimă unde se cere să fii schimbat.

Cor /: Inima ta de piatră o lasă sfărâmată
        Va răsări-n Lumină o inimă divină.
        Inima ta de piatră o lasă sfărâmată
      Va răsări-n Splendoare Inima iubitoare :/

Cheamă-ţi mintea s-asculte de Poruncile Lui
Stai pe a vieţii punte, Adevărul să spui,
Nu răspunde cu ură, când pe nedrept eşti batjocorit
Fii smerit şi îndură, nu încerca să te scoţi pripit.