P.u.s.h. -Roaga-te pana ceva se intampla !

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de lumina si i-a aparut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru El si i-a aratat o stanca mare din fata colibei. I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut zi dupa zi.
Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.
Tocmai cand barbatul era mai descurajat, Adversarul (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plictisite ale acestuia :”De atata timp impingi piatra si ea nici nici nu s-a clintit”.
Asa omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. Aceste idei l-au deprimat si decurajat pe barbat. Satan i-a spus: “De ce te distrugi singur pentru asta? petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine”.
Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul Domnului.
“Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Ce am gresit? De ce am esuat?”
Domnul i-a raspuns intelegator: “Prietene, cand ti-am cerut sa-Mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut. Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi. Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea? Priveste la tine. Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice.

Chemarea

de Paula D.
Demult când nu ştiam ce-i bine
Şi rău pentru viaţa mea,
Am auzit o voce-n mine..
Domnul Isus, El, mă chema.

N-am mai putut atunci s-opresc
Lacrimi fierbinţi ce tot curgeau,
Simţeam că zbor şi că plutesc,
Mâinile-I blânde mă ţineau..

Am stat cu El până târziu
Iar stelele luceau în noapte,
Cât era ceasul? nu mai ştiu,
Doar auzeam uşor, prin şoapte:

“Eşti preţuit în ochii Mei
Şi chiar de treci prin clipe-amare,
Eu sunt cu tine şi de vrei
Eu pot să-ţi dau a Mea salvare.

Argintarul

„Și el se va așeza să lămurească și să curețe argintul ”(Maleahi 3:3)
      Aceste cuvinte m-au tulburat. Ce face argintarul?
      În procesul de rafinare al argintului, meșteșugarul trebuie să țină bucata de metal chiar în mijlocul flăcării, acolo unde căldura este mai puternică, pentru a arde toate impuritățile, chiar și cele invizibile cu ochiul liber, ascunse adânc în corpul metalului. Argintarul trebuie să se așeze într-un anume fel în fața focului și să privească mereu metalul prețios, să nu-și dezlipească ochii de pe el, cât timp îl ține acolo în foc. Aceasta pentru că dacă argintul este ținut în foc chiar și o secundă mai mult decât este necesar, se topește cu totul, alunecă și se pierde definitiv. Secretul: „argintul e curat și trebuie scos din foc când argintarul își poate vedea fața oglindindu-se curat în el”.
      Dacă sunt perioade în viața noastră când simțim focul, când suntem năpădiți de necazuri și îndoieli despre care credem că nu se vor termina niciodată, să ținem minte că suntem asemenea bucății de metal prețios, suntem cu totul în mâinile Domnului. <!--more-->El nu-și dezlipește nicio clipă ochii de pe noi și ne păzește cu mare atenție, așteptând momentul binecuvântat când va putea să-și vadă Chipul din inima fiecărui dintre noi.        (<strong>de Maria Bureţa</strong>)