Chemarea

de Paula D.
Demult când nu ştiam ce-i bine
Şi rău pentru viaţa mea,
Am auzit o voce-n mine..
Domnul Isus, El, mă chema.

N-am mai putut atunci s-opresc
Lacrimi fierbinţi ce tot curgeau,
Simţeam că zbor şi că plutesc,
Mâinile-I blânde mă ţineau..

Am stat cu El până târziu
Iar stelele luceau în noapte,
Cât era ceasul? nu mai ştiu,
Doar auzeam uşor, prin şoapte:

“Eşti preţuit în ochii Mei
Şi chiar de treci prin clipe-amare,
Eu sunt cu tine şi de vrei
Eu pot să-ţi dau a Mea salvare.


Trecutul negru Eu ţi-l şterg
Şi-oricât de multe sunt păcate,
Le uit şi înainte-Ţi merg,
Sângele Meu le spală toate.

Acum, încrede-te în Mine,
Eu nu te voi dezamăgi;
Când eşti respins, vino la Mine
Şi mângâiere vei găsi…”

Am înţeles atunci că El
Era tot ce mie-mi lipsea,
Prin moartea Lui jertfit ca Miel
Mi-a dăruit dragostea Sa!

Şi..azi răsună-ncet un glas,
Isus te cheamă blând pe nume;
Nu ştii de va mai fi vreun ceas
Şi vei pleca din astă lume.