Traiectoria corecta

“Cu tot ce ai vin’ la Isus
La poale-i cazi
Şi rămâi supus”
Îmi doresc să aştern în faţa dumneavoastră câteva rânduri în acre aş dori să dezbat un subiect asupra căruia mă aplec cu multă emoţie. Nu este o temă inedită, am mai vorbit despre importanţa dedicării şi chiar rededicării nostre, dacă-mi permiteţi, în slujire.
Pe măsură ce trece timpul, se pare că în fiecare zi urcăm în trenul a cărui viteză nu o mai putem nici noi controla. Suntem cuprinşi de tot felul de activităţi şi evenimente. Am dori, parcă, să relizăm mai mult decât ne propunem; mai mult decât atât, ziua formată din 24 de ore se pare că ne este insuficientă. Facem tot ceea ce putem pentru necesităţiile noastre zilnice, dar devenim epuizaţi, lipsiţi de energie şi poate uităm lucrurile de cea mai mare importanţă, şi anume acelea ce ţin de sfera spirituală. Aş dori tare mult să nu mă înţelegeţi greşit; nu sunt împotriva acestor lucruri, din contră, personal, am o admiraţie deosebită pentru persoanele care se dedică profesional, însă ceea ce aş vrea să scot în evidenţă este faptul că trebuie să fim foarte atenţi – să ne îndeplinim misiunea ce ţine de responsabilităţiile pământeşti, însă să nu ne consumăm tot timpul şi energia în direcţia aceasta.
Nu ne putem dispensa de şcoliile, facultăţiile, locurile de muncă unde cativăm. Dar, cu toate acestea trebuie să ne găsim timp şi să ne străduim să folosim fiecare dintre noi talantul/talanţii ce ne-au fost încredinţaţi în sfera spirituală. În cele din urmă cu aceste rezultate vom rămâne; sunt singurele „perle” cu care ne vom prezenta în veşnicie şi care nu sunt efemere.
Versurile unei cântări, de altfel foarte dragi mie, spun în felul următor:
„Fă-ţi timp pentru El,
Fă-ţi timp pentru cer,
Din toate aceasta-i mai presus;
Fă-ţi timp să iubeşti,
Fă-ţi timp să te jertfeşti,
Fă-ţi timp astăzi pentru Isus!”
Aceste versuri sunt foarte profunde, cuprind în puţine cuvinte adevăruri măreţe. Citeşte-le, te rog, cu atenţie, meditează asupra lor, propune-ţi să le ai active în viaţa ta. Cuvintele îmi sunt insuficiente, valoarea semantică a lexemelor nu mă ajută să exprim cât de mult îmi doresc să scot în evidenţă importanţa strângerii de mărgăriate pe şireagul vieţii noastre spirituale.
Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu cu atât suntem mai împliniţi. Să faceţi orice lucru pământesc cu multă conştiinciozitate, ca nişte adevăraţi fii şi fiice de Dumnezeu, însă să nu preţuiţi nimic mai mult ca pe Domnul Isus!                                                                                     Cu drag, Remina Sima